Barbatul imatur, acest extraterestru

O problema pe care o intalnesc deseori in terapie este imaturitatea proverbiala a barbatilor. Dar majoritatea celor care se plange de asta sunt femei:

-nu strage dupa el( de la sosete, la farfuria din care a mancat),

-se panicheaza cand vine vorba despre copii sau de asumarea unui angajament in relatie,

-evita orice converastie serioasa despre relatie, viata si trairi personale,

-se distreaza ca un adolescent teribilist impreuna cu baietii fara limite si autocontrol.

“Si ma trezesc ca devin cea mai detestabila femeie cicalitoare!”

Un principiu de baza in psihoterapie spune ca “cine vede o problema, are o problema”.

Intrebarea este: cand a aparut aceasta problema? Tind sa cred ca este o “inventie” feminista. Usor, nu zgariatiJ - ce vreau sa zic este ca in urma emanciparii, femeile au inceput sa aibe alte pretentii si asteptari de la partenerii lor si astfel au constatat cu cine au de a face. In lunga epoca a dominatiei masculine si dependentei casnice a femeilor, cu siguranta nu au fost prea multe sotii care sa isi puna problema ca pot atrage atentia sotului ca isi lasa caciula pe unde ii vine, ca lustruieste sabia cat e ziua de lunga, ca lasa sa ii cada oasele de mamaut sau nu culca copiii cu o poveste si un sarut pe frunte.

Imaturitatea barbatilor este de fapt un model vechi de functionare, opus unuia al femeilor care se manifesta prin ingrijorare(emotionalitate) exagerata, iubire “absoluta, cat pentru doi”, devotament pana la jertfa, dependenta si  disponibilitate fara limite.  Ambele sunt fatete la fel de “imature” pentru ca sunt lipsite de orice raportare la realitatea nevoilor personale si ale celuilalt. Insa aceste forme, care si-au avut rostul intr-o lume obscura, irationala si in care forta fizica era atuul cel mai puternic, astazi isi arata falimentul. E o poveste veche care nu ma astept sa se aseze armonios doar in cativa ani.

Vestea buna este ca din ce in ce mai multi barbati devin preocupati, si eu vad asta in terapie. Fie presati de partenere, fie din proprie initiativa incep travaliul cautarii unei noi forte interioare si a unei noi pozitii din care sa se raporteze la “iubirile” lor. Ce-i motiveaza, cel mai adesea, este fie ca nu vor sa piarda iubirea unei femei, fie ca vor sa ajunga la inima uneia. Este o lupta epopeica intre constient si inconstient, intre vechi si nou, intre ratiune si irational care merita toata aprecierea.

Sa va mai spun un “secret” constatat prin cercetare, pentru ca la masa de poker a relatiei e bine sa stim cu ce carti jucam: barbatii beneficiaza pe termen lung mult mai mult decat femeile de pe urma unei relatii stabile, iar femeile au mult mai mult de suferit de pe urma unei relatii nefericite.

Nu exista alta cale decat sa crestem impreuna, barbati si femei, motivati de nevoia de a ne simti iubiti, in comuniune reala, autentica si profunda. Imaturitatea ca si dependenta unui partener nu pot fi provocate spre schimbare decat prin propria crestere pentru ca devenim mai buni doar cand jucam cu parteneri performanti.