Scurt psiho-indreptar pentru alegatorul optimist

-Don't panic!

-Nu te implica emotional in jocul electoral mai mult decat ca la un teleshoping. Totul e

marketing de idei iar produsul cu care te alegi e mereu altceva.

-Niciodata nu exista o singura viziune, a ta. Mai exista cel putin un punct de vedere de care

trebuie sa tii cont, la care sa te raportezi intr-un fel cat mai constructiv, ca intr-o relatie de cuplu.

-Istoria se repeta? Acest gand elimina schimbarea si anuleaza insasi esenta vietii. Inconstient

proiectam pe realitate mai ales istoriile care ne-au ranit. In acest fel ratam sa vedem realitatea si

sa gasim oportunitati si solutii concrete in situatia din prezent. Istoria NU se repeta!

-Constientizeaza-ti fricile care se activeaza de perspectiva schimbarii si de celalalt punct de

vedere. Cel mai probabil nu au legatura cu prezentul.

-Lupta-te pentru convingerile tale prin toate formele democratice, daca sunt chiar asa importante

pentru tine. Voteaza, protesteaza, foloseste institutiile statului la maxim!.

-Viitorul nu-l stie cu adevarat nimeni. In jocurile politice sunt mereu carti care scapa oricarui

privitor de pe margine. Aceasta idee face loc unor scenarii pozitive la care nici nu ne gandim.

-Cultiva-ti rabdarea si perseverenta. Politica face istorie iar istoria se misca lent dar sigur.

Un proverb chinezesc care vorbeste despre taria de a rezista, spune: daca ai suficienta rabdare sa

stai pe malul raului, vei vedea cadavrele dusmanilor plutind.

-Sometimes you win, sometimes you learn!

Ar trebui tot timpul sa invatam, dar motivatia pentru a-ti modifica punctul de vedere vine mai

ales din frustrare. A invata inseamna a ramane in joc.

-A fi cat mai realist si pragmatic este cel mai bun mod de a lupta pentru visele tale.

Fb, or not fb? That is the question.

Stiai ca socializarea online coreleaza cu prezenta simptomelor depresive?  Si  ca nu conteaza cu adevarat daca este vorba de categoria celor care invidiaza vietile “palpitante si pline se succes” ale “prietenilor” online sau daca din contra sunt cei care se expun cat mai provocator si seductiv?

Si reversul este demostrat prin studii: deconectarea pe perioade cat mai lungi duce la cresterea starii de bine,  scaderea  furiei, a senzatiei de singuratate si cresterea  entuziasmului.

Toti intram pe siturile de socializare, incercand sa ne relaxam sau sa ne conectam la prietenii nostrii si sfarsim sa navigam printe posturile demonstrative ale unor oameni pe care nu-i cunoastem aproape deloc sau la care nu avem acces in mod real. Astfel, de la intentia pozitiva, la efectul intrarii intr-o spirala descendenta a starii de bine e distanta de un clik.

Principala eroare psihica este iluzia ca putem avea acces la mai multi oameni prin online pentru a avea mai multe relatii semnificative. Dar in realitate oamenii nu pot gestiona decat 6-7 relatii consistente.  A doua eroare vine din faptul ca neavand toate elementele din comunicarea fata in fata, ce vin din limbajul nonverbal, sau din tonul vocii in cazul comunicarii telefonice,  oamenii devin egali, fara identitate, niste avataruri dezumanizate. Stergerea unicitatii celorlalti este o reactie fireasca pentru a putea sta in relatii simultane cu sute de “prieteni”.

Cum oamenii nu pot avea decat cateva relatii importante, fb-ul devine in sine un partener de relatie, un pesonaj colectiv, care va inlocui o persoana reala  iar in cazuri extreme poate sa devina principala relatie din viata unui individ.

Cate like-uri ai?

Un like este un like, indiferent ca vine de la oameni cu care nu am bea nicio cafea  in viata reala sau de la oameni pe care ii admiram pentru realizarile lor. Online-ul este democratia nediscriminatorie pe criterii de calitate umana. Pentru psihicul consumatorului de socializare online, nu conteaza daca un post are 20 like-uri de la prieteni reali, profesori, medici sau artisti sau are 200 de like-uri de la necunoscuti, oamnei fara pregatire sau educatie.

Transparenta pe care o da mediul online nu este cea a unei devoalari sincere si prietenesti, ci este din ce in ce mai mult transparenta unei vitrine de magazin, unde oamenii sunt in acelasi timp produse atent cosmetizate, puse in lumina potrivita, cat si cumparatori.

Suntem fiinte fundamental sociale si ne comparam constient sau nu cu ceilalti oameni. In relatiile prietenesti din realitate, comparatia se manifesta prin admiratie fata de persoane care performeaza si compasiune pentru cei care se descurca mai greu decat noi .

In plan virtual, faptul ca avem acces la o realitate retusata, in care avatarurile isi afiseaza doar o imagine cosmetizata fara sa avem insa informatii despre trairile lor reale, apare invidia, rusinea si rautatea cinica.

Daca admiratia este o emotie calda care te mobilizeaza sa progresezi pentru a ajunge intr-un loc, intr-o forma sau o pozitie mai buna, invidia vrea ceea ce are celalalt pur si simplu, vrea sa posede imediat fara sa o intereseze cum poate obtine, imaginandu-si ca fericirea se poate cumpara.

Invidia pare mai adaptativa pentru ca este urmata de respingere energica si furioasa dar va duce la cautarea de alte surse de comparare si navigarea online devine impulsiva. Rusinea este urmata de senzatia esecului si duce la demotivare si autoblamare. Ambele sfarsesc mai devreme sau mai tarziu in epuizare emotionala si burnout pentru ca stimuleaza  comportamentele compulsive in loc sa stopeze alunecarea pe spirala depresiei.

Schimbarea incepe cu intreabarea “cum ma simt de fapt acum?”. Daca starea ta e de singuratate, neliniste, furie, angoasa, nervozitate, tristete, atunci respira adanc, gandeste-te putin la ce traiesti de fapt si deconecteaza-te. Intoarce-te la viata ta si  vezi care ar putea fi urmatorul pas concret pe care l-ai putea face, urmatoarea provocare pe care o ai de infruntat si fa un plan de actiune. Incepe cu o schimbare oricat de mica si apoi inca una. Nu te speria de recaderi si esecuri pentru ca sunt inevitabile.  Cauta suportul celorlalti. Conecteaza-te la tine, la obiectivele tale, la familie si la prietenii reali. Viata ta reala va deveni palpitanta, provocatoare si una dupa alta reusitele vor incepe sa se adune si asta te va motiva sa continui iar increderea in sine va prospera.

Bottom line: socializarea online nu este socializare. Conectarea online este deconectare reala pentru ca opune oamenii si ii provoaca sa se compare. Greseala apare cand nu ne cunoastem suficient nevoile si capacitatile, confundam lucrurile si ne folosim de ele in scopuri iluzorii. Tot ce avem nevoie si ne face fericiti este sa ne simtim conectati. Socializarea online intensa indica un profund sentiment de singuratate si nefericire si influenteaza direct gradul de depresie. Poate induce dependenta si in consecinta reactiile tipice de epuizare sau din contra, rezistenta si iluzia controlului sursei de dependenta adancind ruptura dintre “ce am nevoie cu adevarat” si “ce imi ofer”, in final umpland acest gol cu din ce in ce mai multe surogate adictive.

Ca in orice situatie lucurile nu sunt “alb si negru”. La fel cum lumea nu se poate imparti in alcoolisti si nealcoolisti, este dificil de trasat o limita pe repere obiective valabila pentru toti oamenii cand un comportament devine nociv . Pana la urma, maturitatea inseamna dezvoltarea reperelor personale , asumarea responsabilitatii, preluarea controlului asupra impulsivitatii proprii si cautarea satisfactiilor profunde si sanatoase.

Fb, or not fb? That is NOT the question! 

Barbatul imatur, acest extraterestru

O problema pe care o intalnesc deseori in terapie este imaturitatea proverbiala a barbatilor. Dar majoritatea celor care se plange de asta sunt femei:

-nu strage dupa el( de la sosete, la farfuria din care a mancat),

-se panicheaza cand vine vorba despre copii sau de asumarea unui angajament in relatie,

-evita orice converastie serioasa despre relatie, viata si trairi personale,

-se distreaza ca un adolescent teribilist impreuna cu baietii fara limite si autocontrol.

“Si ma trezesc ca devin cea mai detestabila femeie cicalitoare!”

Un principiu de baza in psihoterapie spune ca “cine vede o problema, are o problema”.

Intrebarea este: cand a aparut aceasta problema? Tind sa cred ca este o “inventie” feminista. Usor, nu zgariatiJ - ce vreau sa zic este ca in urma emanciparii, femeile au inceput sa aibe alte pretentii si asteptari de la partenerii lor si astfel au constatat cu cine au de a face. In lunga epoca a dominatiei masculine si dependentei casnice a femeilor, cu siguranta nu au fost prea multe sotii care sa isi puna problema ca pot atrage atentia sotului ca isi lasa caciula pe unde ii vine, ca lustruieste sabia cat e ziua de lunga, ca lasa sa ii cada oasele de mamaut sau nu culca copiii cu o poveste si un sarut pe frunte.

Imaturitatea barbatilor este de fapt un model vechi de functionare, opus unuia al femeilor care se manifesta prin ingrijorare(emotionalitate) exagerata, iubire “absoluta, cat pentru doi”, devotament pana la jertfa, dependenta si  disponibilitate fara limite.  Ambele sunt fatete la fel de “imature” pentru ca sunt lipsite de orice raportare la realitatea nevoilor personale si ale celuilalt. Insa aceste forme, care si-au avut rostul intr-o lume obscura, irationala si in care forta fizica era atuul cel mai puternic, astazi isi arata falimentul. E o poveste veche care nu ma astept sa se aseze armonios doar in cativa ani.

Vestea buna este ca din ce in ce mai multi barbati devin preocupati, si eu vad asta in terapie. Fie presati de partenere, fie din proprie initiativa incep travaliul cautarii unei noi forte interioare si a unei noi pozitii din care sa se raporteze la “iubirile” lor. Ce-i motiveaza, cel mai adesea, este fie ca nu vor sa piarda iubirea unei femei, fie ca vor sa ajunga la inima uneia. Este o lupta epopeica intre constient si inconstient, intre vechi si nou, intre ratiune si irational care merita toata aprecierea.

Sa va mai spun un “secret” constatat prin cercetare, pentru ca la masa de poker a relatiei e bine sa stim cu ce carti jucam: barbatii beneficiaza pe termen lung mult mai mult decat femeile de pe urma unei relatii stabile, iar femeile au mult mai mult de suferit de pe urma unei relatii nefericite.

Nu exista alta cale decat sa crestem impreuna, barbati si femei, motivati de nevoia de a ne simti iubiti, in comuniune reala, autentica si profunda. Imaturitatea ca si dependenta unui partener nu pot fi provocate spre schimbare decat prin propria crestere pentru ca devenim mai buni doar cand jucam cu parteneri performanti.

Fericirea, libertatea interioară, senzaţia că viaţa are sens nu sunt simple întâmplări pe care le trăiesc doar unii oameni norocoşi. Sunt experienţe fundamentale pentru orice fiinţă umană şi singurele care pot spune la sfârşit că "a meritat."
-Valentin Radu Arsene