Între cer şi pământ
-Care este
diferenţa între zi şi noapte, a întreabat maestrul?
-Când nu
distingi de la distanţă între un cal şi o vacă, e noapte, a răspuns discipolul.
Şi maestrul
a explicat:
-Dacă te
uiţi la un om oarecare şi nu îl recunoşti ca pe un seamăn al tău, pentru tine e
încă noapte.
Din acest
punct plec în orice demers ca
psihoterapeut. Condiţia umană este aceeaşi. În om şi-au găsit loc toate
extremele lumii: trecut şi viitor, veşnic şi trecător, viaţă şi moarte, materie
şi spirit,corp şi minte, conştiinţa de sine şi inconştient, individual şi
social, masculin şi feminin, tandreţe şi agresivitate, sex şi relaţie, egoism
şi generozitate, nevoi imediate şi capacitatea de a construi proiecte şi enumerarea poate continua aproape la
nesfârşit. Aceste paradoxuri creează o
dinamică din care se naşte viaţă dar şi conflicte extrem de chinuitoare. Mereu
ceva se va opune la altceva. De aceea a fi om este cea mai inaltă formă a vieţii
dar şi cea mai dificil de dus. Cel mai adesea întâlnim ideea că dacă vom
elimina una din extreme, vom găsi linistea. Cum ar fi să avem doar viitor fără
trecut, spirit fără corp, gând fără emoţie, sex fără relaţie, sau invers? Dar şi
această idee are un opus: păstrarea echilibrului. Dar gâdiţi-vă cu ce efort
merge un acrobat pe sârmă şi ce consum de enrgie enorm este să stai pe loc. Oamenii
îşi pot irosi întreaga viaţă chinuindu-se să încremenească, pentru că orice mişcare
poate dezechilibra.
Doar iubirea
uneşte, înglobează opusele fără să le anuleze, face loc tuturor pentru a exista
şi transcende conflictele. Ştiu, sună puţin a “sectă” dar nimeni n-a găsit un
răspuns mai bun în toată istoria omenirii.
A deveni
fiinţe mai iubitoare este scopul subînţeles al oricărei psihoterapii, fie de o sedinţă sau de o suta de şedinţe. Este intenţia de la care plecă orice pas, în orice
direcţie pe care o poate imagina un om: vreau să mă înteleg mai bine cu soţia,
vreau să mă conectez cu copilul meu, vreau să mă bucur mai mult de viaţă, vreau
să fac faţă unei boli, vreau să iau o decizie, vreau să fiu mai curajos(ă),
vreau să am mai multă stimă de sine, vreau să ma simt valoros(ă), vreau să
schimb job-ul, vreau să castig mai mult, vreau să … … … … .
Dar
cât de singur şi neînţeles mă simt! De unde să încep?
Probabil că
deja cunoşti un psiholog, sau poate chiar ai un prieten student la psihologie. Şi cu siguranţă ai o idee despre ce înseamnă
să fii psiholog sau psihoterapeut. Poate că e “ălă care te ascultă şi nu face
nimic concret ca să te ajute” sau din contră , “ălă care a ajutat-o pe o
prietenă să fie iar fericită”.
Dar
indiferent care ar fi aceste idei, se vor schimba din momentul în care vei păşi
în cabinet pentru că nicio idee de la alţii nu se vă putea compara cu
experienţa trăită direct.
Şitu ca omul care intră traversează o perioadă
tensionată în viaţa lui. Motivele pot fi nenumărate şi compun povestea unică a
fiecaruia.
Cei mai mulţi
dintre noi ne ducem problemele “pe picioare” perioade îndelungate cu riscul ca
starea să se deterioreze grav în continuare. Când nu ştii pe nimeni care să îţi
recomande un psihoterapeut, mergi pe intuiţie. Caută un contact, informează-te
şi încearcă. Ce se poate întampla? Dacă nu îţi place, poţi întrerupe oricând
colaborarea. Trebuie doar să fii decis să rezolvi tot zbuciumul acela care
rapeşte bucuria vieţii.
Intră, te rog.Te aşteptam.
La primele întâlniri, clienţii abia observă
persoana din faţa lor. Sunt atat de încărcaţi de ceea ce îi supără încât nu vor
decât să fie asculţi şi să nu fie deranjaţi cu întrebări. Şi aşa e, dar doar în
parte. Întrebările pot părea sâcâietoare uneori, pentru că au rolul de a-l
provoca pe client să gândească în feluri noi, să refleteze la sine, la trecut
sau viitor.
Curând va
descoperi emoţii care stăteau ascunse şi vor apărea conexiuni ce vor descrie o
noua realitate. Iar o noua realitate va avea noi opţiuni, oportunitaţi şi
alegeri. Sunt momente de mare surpriză care marcahează schimbări ale cursului vieţii
pentru totdeauna.
Uneori, se
întamplă ca discuţiile să fie vagi şi singurul mesaj să fie de genul: îţi dau
acest indiciu iar dacă te va interesa, vei căuta mai multe când vei fi pregătit.
Putem
petrece împreună o oră, două, zece sau
cât vei simţi nevoia, căci după ce reuşesc să trăiască mai bine, cel mai adesea
oamenii işi doresc să progreseze, să performeze şi să aibe succes.
Sper ca
aceste gânduri au ajuns la sufletul tău pentru a te încuraja, a-ţi insufla
încredere că nu eşti singur(ă) şi a-ţi reda senzaţia că eşti o fiinţă valoroasă
între cer şi pământ.
Dar înainte să începem, ce preferi:
ceai sau cafea?
-Valentin Radu Arsene
-Valentin Radu Arsene
