Procesul terapeutic

Atunci când un client intră în cabinetul de terapie caută cel mai ades alinarea unei suferinţe şi cu siguranţă putem considera că a încercat să facă faţă prin mijloacele şi resursele care i-au fost la-ndemână dar s-au dovedit ineficiente. Alteori însă, ce-i aduce pe oameni în terapie nu este durerea sufletească sau psihică ci mai degrabă o trăire de genul unei lipse percepute fie ca un imens pustiu, ca ceva care nu poate fi umplut cu nimic din ceea ce oferă o cultură consumistă, fie ca o mică jenă permanentă suficientă însă cât omul să înţeleagă că ceva important în viaţă îi scapă .
  Problemele psihice pot îmbrăca felurite forme (depresie, anxietate, fobie, timiditate, impotenţă/frigiditate etc.) dar la baza tuturor stă o incapacitate de a stabili raporturi satisfacătoare şi de durată cu alţi oameni, excluzând afecţiunile de cauzalitate organică. Intervenţia psihologică se face în cadrul unei relaţii speciale care se stabileşte între participanţii la proces după ce în prealabil s-a stabilit o alianţă bazată pe convingerea că se urmareşte acelaşi scop de către ambii parteneri şi că fiecare îşi va da toată silinţa, priceperea şi cunoaşterea pentru vindecarea şi bunăstarea clientului având în vedere contextul lui de viaţă.
  Este lesne de înţeles că procesul schimbării poate fi susţinut de o motivaţie puternică a clientului în a-şi găsi sau construi soluţiile împreună cu terapeutul, de curajul de a se analiza şi de a-şi descoperi propriile gânduri şi emoţii, hotărârea ferma de a participa activ la terapie şi de a avea aşteptări realiste. Răbdarea (rezistenţa la frustrare) e uneori necesară deoarece fructul libertaţii interioare şi al bucuriei de a trăi nu se lasă mereu uşor gustat şi cum bine spunea un maestru tibetan: o cameră pare întotdeauna mai dezordonată atunci când se face curat în ea decât înainte. În terapie clientul va găsi un mediu de accepatare şi înţelegere profundă fară a fi judecat pentru ceea ce simte, trăieşte sau gândeşte cu garanţia confidenţialităţii profesionale.
  Procesul descoperirii şi transformării de sine se face într-un creuzet aproape alchimic delimitat spaţial şi temporal. Acesta este cabinetul şi timpul acordat bine definit. Cadrul are rolul de a securiza şi de a investi întâlnirea dintre cele doua conştiinţe gata să interacţioneze pentru a smulge neantului un plus de sens, de echilibru, de curaj, de bucurie, de libertate, de iubire şi acceptare de sine şi a lumii...o altă viziune. Schimbarea interioară odată dobândită se va revărsa peste lumea noastră, a celui care a trudit, pentru că orice eveniment şi orice reacţie ( la evenimente) sunt vasale voinţei noastre şi pentru că puterea de control asupra noastră ne aparţine şi o putem lua înapoi.